vineri, 1 februarie 2013

needitat.


A trecut o vreme de cand nu am vazut o pagina alba in fata care asteapta sa primeasca gandurile si sentimentele.



Probabil stii si tu acea ploaie de amintiri pe care ti-o poate starni chiar si un lucru simplu: un cuvant, o imagine, un zambet ... Asa s-a intamplat si in cazul meu, de la o picatura, vazand un prieten care a inceput sa scrie pe blog, s-a iscat o ploaie. Mi-am amintit cum incercam sa aranjez in cuvinte tot ceea ce gandeam. Mi-am amintit cum uneori cuvintele pareau sa nu fie de-ajuns pentru a descrie ceea ce simt. Mi-am amintit cum luam un pix si o foaie si uneori stateam pe iarba, rezemat de un copac si lasam cuvintele sa curga pe hartie, oprindu-ma, din cand in cand, sa admir peisajul. Un fluture, un nor, o adiere de vant ... erau de-ajuns ca sa ma faca fericit. Si-atunci mi-am zis: "De ce te-ai oprit?" Oricat m-am staduit sa gasesc un raspuns, nu am reusit. M-am dat batut si astfel s-a nascut needitat, acest blog.

Niciodata nu o sa public un nou articol fara sa trec peste el, macar in graba. Atunci, de ce acest nume? Cu siguranta ti s-a intamplat sa te gasesti intr-un grup de persoane pe care abia le-ai intalnit, sau pe care nu le cunosti prea bine, care discuta despre un subiect care te intereseaza in mod special, sa vrei sa spui ceva, dar sa te infranezi fiind ingrijorat de ce o sa creada altii despre ceea ce spui sau despre modul in care o spui. Practic, in acea clipa "te-ai editat". Exact acest lucru o sa-l evit pe acest blog, auto-editarea. Fiecare articol va reda cat mai fidel ceea ce gandesc, ceea ce cred, ceea ce simt, ceea ce sunt.

Un proverb spune ca "planurile ... se implinesc cand sunt multi sfatuitori" (Proverbele 15:22). Esti invitat sa iti spui parerea, lasand un comentariu, de fiecare data cand consideri ca poti adauga valoare sau poti oferi o noua perspectiva asupra subiectului in discutie.

Cand voi scrie? Este foarte important sa iti cunosti prioritatile in viata. Acest blog nu este o prioritate in viata mea, insa de fiecare data cand voi avea ocazia voi inchide umbrela si ma voi stradui sa simt ploaia de amintiri despre care vorbeam la inceputul articolului. Si daca tot am vorbit de ploaie, vreau sa inchei cu un citat ...

"Some people feel the rain, others just get wet."

Un comentariu:

  1. Frumos, ai asternut foarte frumos cuvintele si daca stai sa te si gandesti putin cand le citesti gandul te duce acolo: "Langa un copac, intr-o dupa-amiaza sau la un apus de soare, cu un caiet sau o chitara in mana, auzind doar ciripitul pasarelelor sau suntel raului lin curgand" ...Minunat :)

    PS: Raul (nu merge sa postez cu blogul meu) :-P

    RăspundețiȘtergere